Afară nu mai plouă de ceva vreme, dar în mine furtuna continuă să se dezlanțuie.
Mă hrănește și mă seacă si mă face să vreau mai mult.
Am sesizat-o de curând. Până acum am fost prea ocupată sa numar stele și vise și ani.
Asta e povestea furtunii mele, scrisă așa cum poate mai bine un om prins de ploaie în mijlocul mării.
Si o scriu doar pentru mine.
Bun venit! Ia un loc, te rog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu